Energie electrică. De la 1 aprilie și până la 31 martie anul viitor, populația cu un consum de până la 100 kWh pe lună va plăti un preț maxim de 0,68 de lei/kWh, preț final cu tarife de rețea și taxe, iar cea cu un consum cuprins între 100 și 300 kWh va plăti 0,80 de lei/kWh.
Aceste lucruri, introduse prin noua OUG 27/2022 se știau, poate mai puțin ceva ce trebuie precizat clar: acel consum nu va fi cel înregistrat din acest an, pentru a primi prețul plafonat, ci cel mediu de anul trecut.
Și acum să încercăm să răspundem la întrebarea: ce se va întâmpla cu clienții – mai puțini, e drept – care au consumat anul trecut, în medie, mai mult de 300 kWh/lunar?
În primul rând, pentru ei nu există plafon de preț, deci vor plăti prețul întreg din contract. Dar asta poate că intuiau. Ce era mai greu de intuit este următorul lucru: prețul plătit de ei poate varia în fiecare lună, indiferent dacă ei au deja încheiat un contract cu preț fix cu furnizorul lor. Și nu, nu furnizorul este de vină pentru acest lucru, ci însăși OUG 27/2022, adoptată recent. Să explicăm!
Noua OUG instituie, pe lângă acele prețuri plafonate, un mecanism nou, în fapt o semi-reglementare a prețului final la energia electrică, pentru următorul an. Indiferent dacă vorbim despre un client cu un consum mai mic, care-i asigură un preț plafonat, sau un consumator cu peste 300 kWh lunar, care nu beneficiază de plafon, mecanismul este același.
Și anume: factura de energie electrică dintr-o lună este suma următoarelor: costul de achiziție (include și un cost cu dezechilibrul, de 5%), componenta de furnizare (maximum 73 de lei/MWh), tarifele reglementate de transport și distribuție, certificatele verzi, taxa de cogenerare, acciza și TVA.
Însă, “componenta de achiziţie se calculează de către fiecare furnizor/operator de distribuţie de energie electrică care asigură revânzarea energiei electrice pentru fiecare lună”, după ccum scrie chiar în OUG.
Componenta de achziție reprezintă de fapt costul cu care furnizorul cumpără energia de pe toate piețele pentru a o vinde clienților. Acum, ea se va determina lunar, și este aproape imposibil ca aceasta să aibă aceeași valoare în două luni consecutive, să spunem, pentru că prețurile din piețe variază (mai ales din piața spot), și nu există furnizor care să aibă cumpărat din timp 100% consumul clienților lui dintr-o anumită lună, ca să nu mai cumpere absolut nimic în luna curentă.
Cum această componentă ar putea fi diferită de la o lună la alta, este clar că și prețul final facturat va varia de la o lună la alta. Asta chiar dacă în contractul cu clientul, furnizorul a specificat că îi oferă un preț fix pe toată durata contractului. Cum, mai nou, are obligația de calcul “la lună” a costului cu achiziția de energie pe care îl va transfera în factură, tot lunar, în baza OUG 27, furnizorul nu mai are cum să mențină acel preț de contract, fix pe toată durata contractului. Așadar, cel mai probabil, prețul final pentru această categorie de clienți, repetăm, nu majoritară, dar importantă, va diferi de la o lună la alta. Va crește dacă prețul în piețe crește, sau, invers, va scădea, dacă energia din piață se ieftinește. Să dăm doar un exemplu: în ianuarie, prețul mediu al pieței spot, care atunci a acoperit 50% din consumul național, a fost de 949 de lei/MWh, iar în februarie de 932 de lei.
Există o prevedere în ordonanță: “La solicitarea clienţilor finali, furnizorii/operatorii de distribuţie de energie electrică care asigură revânzarea energiei electrice pot încheia contracte de furnizare şi în alte condiţii decât cele prevăzute în prezentul articol”.
Cu alte cuvinte, dacă clientul va dori să nu aibă această incertitudine și să meargă, ca și până acum, pe un contract cu preț fix asumat de furnizorul lui timp de un an, va trebui să ceară el asta furnizorului. Furnizorul nu mai poate oferi el această certitudine.
Nu există până acum date referitoare la procentul de clienți casnici cu un consum lunar de peste 300 kWh din numărul total de casnici.
