Economice

Studiu al Comisiei Europene: Cum va arăta 2023 din punct de vedere al securității alimentare

Europa nu nu va suferi în anul care urmează de o penurie de alimente, însă accesibilitatea mâncării este o preocupare din ce în ce mai mare pentru un număr în creștere de gospodării cu venituri mici, arată o analiză realizată de serviciile Comisiei Europene cu privire la principalii factori care afectează securitatea alimentară pe termen scurt-mediu și lung.

Or, în România, ca și în Croația, Grecia, Bulgaria , peste 40% din populație nu își poate permite o dietă sănătoasă (în conformitate cu orientările naționale).

În Europa, se estimează că 58 de milioane de persoane (7,8 %) sunt afectate de insecuritate alimentară moderată sau severă (FAO, 2022). Cea mai mare prevalență a insecurității alimentare severe, adesea asociată cu prevalența subnutriției, se observă în Europa de Sud, cu 2,8%.

Pe termen scurt, invazia rusă în Ucraina a avut efecte perturbatoare imediate asupra producției alimentare, a lanțurilor de aprovizionare, a piețelor și a comerțului, înrăutățind astfel disponibilitatea și accesul la alimente și provocând o insecuritate alimentară acută în unele țări terțe.

În unele părți ale lumii, acest lucru a dus la conflicte și a exacerbat și prelungit impactul altor șocuri, cum ar fi fenomenele meteorologice extreme sau creșterea bruscă a prețurilor la alimente.

Potrivit analizei, producția de mâncare se confruntă cu o presiune din ce în ce mai mare din cauza resurselor naturale (penurie de apă, poluare, scăderea fertilității solului și poluarea aerului), a declinului polenizatorilor, a dăunătorilor și bolilor, din cauza reducerii biodiversității și a serviciilor ecosistemice, precum și din cauza  impactul schimbărilor climatice.

„Dacă nu sunt abordate în mod corespunzător și urgent, aceste aspecte vor limita producția necesară pentru a asigura hrana unei populații mondiale în creștere”, transmit analiștii Comisiei.

Mâncarea continuă să se scumpească

Aceștia estimează că, în continuare, costurile de producție ale produselor agricole de bază vor impacta prețurile de consum. Acestea vor  rămâne la un nivel istoric ridicat, în pofida unei scăderi observate în vara anului 2022, ca urmare a reducerii prețurilor la produsele de bază. Creșterea costurilor de producție pe întregul lanț de aprovizionare cu alimente (de exemplu, electricitate, prelucrare, ambalare, transport, răcire și încălzire), pune în dificultate toate întreprinderile, în special IMM-urile.

Inflația alimentară a ajuns la 18% în octombrie 2022, situându-se pe locul al doilea, după energie, ca cel mai mare contribuitor la rata inflației din UE și afectând în special prețurile produselor alimentare esențiale, cum ar fi pâinea, laptele, ouăle și brânza, precum și uleiurile și grăsimile.

Impactul prețurilor la gazele naturale – costuri mai mari, productivitate mai mică

Pentru industria alimentară, cea mai mare problemă generată de războiul de la graniță se referă la prețul gazelor naturale. Aceasta mai ales în contextul  în care industriile producătoare de îngrășăminte au nevoie de gaze naturale pentru a produce amoniac și alte produse pe bază de azot. Or, având în vedere numeroasele întreruperi în activitatea acestor companii ( inclusiv Azomureș, cel mai important producător de îngrășăminte pentru agricultură din  România), o preocupare majoră pentru agricultură este disponibilitatea și costul îngrășămintelor pentru viitorul sezon 2023.

Fermierii se află sub o dublă presiune. Pe de o parte, procesatorii și distribuitorii doresc să își păstreze marjele, iar pe de altă parte, consumatorii se confruntă cu o creștere a costurilor de trai care ar putea duce la reducere a cererii de alimente și la alegeri alimentare diferite. Toate aceste presiuni legate de creșterea costurilor pun sub semnul întrebării viabilitatea multor agricultori.

Mai ales că randamentele sunt și ele mai mici urmare a secetei care a afectat mare parte din Europa, în special România.

Producția totală de cereale din UE este acum prognozată a fi cu 7,8% mai mică de la an la an, porumbul înregistrând o reducere uluitoare de 23,7% a producției. Cu toate acestea, datorită unor stocuri finale mai mari în 2021/22, exporturile de cereale ale UE ar putea crește în continuare (6,5%) și, prin urmare, ar putea continua să contribuie la securitatea alimentară mondială.

Schimbările climatice – temperaturile cresc, apa este tot mai puțină

„Chiar și în cel mai optimist scenariu de atenuare, impactul schimbărilor climatice în Europa și în lume se va agrava în continuare”, se mai arată în analiza Comisiei Europene. Iar schimbările climatice sunt produse inclusiv de industia alimentară care generează 25-30 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră.

„În UE, apa devine din ce în ce mai rară, atât din punct de vedere temporal, cât și spațial, iar acest lucru, împreună cu temperaturile mai ridicate, sporește nevoile de irigații și deficitele de apă. Fenomenele climatice extreme concomitente la scară largă pot afecta simultan regiuni importante de producție agricolă”.

De asemenea,  poluarea atmosferică (ozon și aerosoli) afectează în mod negativ randamentul culturilor, cu o reducere estimată de 5-10% din producția de grâu a UE. Totodată, poluanții chimici (microplasticul) contaminează apa dulce pentru băut și irigații și afectează nivelurile de producție ale ecosistemelor de apă dulce și marine.

„Pe termen lung, o legislație ambițioasă privind poluarea atmosferică poate reduce substanțial impactul acesteia. Strategia UE privind metanul și o strategie globală similară de reducere a emisiilor de metan ar putea reduce și mai mult pierderile de recolte cu 2-7% în Europa”, mai spun analiștii UE.

60-70% din solurile din Europa suferă într-o oarecafre măsură de degradare

Din datele Comisiei, în prezent, aproximativ 60-70% din solurile agricole din UE fie pierd carbon organic, fie primesc mai multe substanțe nutritive decât au nevoie (ceea ce afectează și resursele de apă și habitatele naturale), fie se erodează sau se compactează, fie suferă de salinizare secundară, fie o combinație a acestora.

Iar schimbările induse de schimbările climatice vor contribui și mai mult la eroziune și la pierderea de carbon organic din sol.

Nu în ultimul rând, la pierderile din agricultură contribuie și dăunătorii și bolile. FAO estimează că, în fiecare an, 40% din culturile alimentare sunt pierdute la nivel mondial din cauza bolilor și dăunătorilor plantelor.

„Pe termen lung, se preconizează că severitatea impactului va crește odată cu creșterea temperaturilor în Europa, iar agricultorii trebuie să pună în aplicare strategii pentru a le reduce”, se mai arată în analiză.

Creșterile prețurilor la energie și la combustibili ar putea face ca, de exemplu, erbicidarea mecanică să devină o alternativă mai puțin atractivă.

„Pe termen lung, există un consens în domeniul public și în mediul universitar pentru a se îndepărta de sistemele alimentare centrate pe pesticide și se așteaptă ca disponibilitatea soluțiilor alternative la produsele chimice de protecție a plantelor să se extindă. Tranziția trebuie să se bazeze pe diversitatea cunoștințelor privind strategiile complementare de protecție a culturilor, ca în cazul principiilor de combatere integrată a dăunătorilor. Progresele în domeniul capacităților analitice vor permite aplicații mai bine direcționate ale pesticidelor”, mai spun analiștii.

Mai puțină diversitate, riscuri mai mari

Biodiversitatea face ca industria alimentară să fie mai rezistentă la șocuri și stres, inclusiv la cele cauzate de schimbările climatice, astfel că  pierderea biodiversității poate avea efecte grave.

FAO a estimat că 75% din diversitatea genetică  a fost pierdută într-un secol. „O astfel de eroziune genetică a bazei noastre nutriționale are implicații considerabile pentru securitatea alimentară, sistemele alimentare devenind mai vulnerabile”.

 

Share this:

(Visited 1 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

code