„Adevărul trebuie rostit: românii din Valea Timocului vorbesc limba română. Graiurile locale constituie o bogăție a limbii noastre, nu un motiv pentru crearea unei limbi separate”, a transmis un oficial român marți pe pagina sa de Facebook. Acesta a participat duminică la manifestările de la Mănăstirea Mălainița, din estul Serbiei, dedicate proclamării locale a canonizării Sfintei Magdalena.
Mănăstirea Ortodoxă Română Mălainița aparține Vicariatului Timocului, structură din cadrul Episcopiei Daciei Felix a Bisericii Ortodoxe Române, care servește comunitățile ortodoxe românești din estul Serbiei. La ceremonie au participat înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe și reprezentanți ai statului român, printre care senatorul Mircea Chelaru și consilierul prezidențial Eugen Tomac.
„Momentul adevărului va veni și în Serbia”
În discursul său de la Mănăstirea Mălainița, parțial publicat de Jurnal Românesc, Radu Cosma a comparat situația din Serbia cu cea a „limbii moldovenești” din Republica Moldova și Ucraina.
„Limba vlahă este un vestigiu al politicilor staliniste, ateiste, comuniste, la fel cum a fost și în Ucraina sau Republica Moldova. Chiar dacă Ucraina și Republica Moldova au renunțat la limba moldovenească, o invenție a birourilor staliniste, credem că și în Serbia va veni momentul adevărului”, a declarat Radu Cosma.
„Să ne rugăm bunului Dumnezeu ca frații noștri să fie luminați, pentru ca noi să putem afirma adevărul: că suntem români, că avem aici continuitate în exprimare”, a spus Cosma, referindu-se la identitatea românilor din Valea Timocului și la continuitatea comunității în regiune.
El a menționat, de asemenea, rădăcinile istorice ale comunității și tradiția creștină din regiune, amintindu-i pe Sfântul Niceta de Remesiana și pe martirii Hermil și Stratonic, despre care a spus că au trăit în perioada romană. Cosma a subliniat „o continuitate în timp și spațiu între România și comunitatea istorică din Serbia” și a adăugat că „acest lucru nu poate fi trecut cu vederea”.
ICR: Diferența între „limba vlahă” și limba română este artificială
Situată în estul Serbiei, aproape de granițele cu România și Bulgaria, Valea Timocului este locuită de comunități care folosesc graiuri romanice. Identitatea acestora și denumirea limbii vorbite sunt subiecte de dispută de mult timp.
Potrivit Institutului Cultural Român, distincția dintre „vlah” și „român”, respectiv între „limba vlahă” și limba română, este artificială. Totuși, în statisticile oficiale ale Serbiei, „vlahii” și „românii” sunt înregistrați separat ca apartenență etnică, iar vlaha și româna apar distinct în datele referitoare la limba maternă.
La ultimul recensământ al Serbiei, din 2022, 21.013 persoane s-au declarat vlahi, iar 23.044 s-au declarat români. În ceea ce privește limba maternă, 23.216 persoane au indicat vlaha, iar 21.477 româna, conform datelor Institutului de Statistică al Serbiei.
Recensământul indică și o distribuție geografică diferită: persoanele care s-au declarat vlahi sunt concentrate în estul Serbiei, inclusiv în zona Timocului, în timp ce românii sunt prezenți în număr mare în Voivodina, în nordul țării.
Consiliul Europei despre români și vlahi
Controversa privind identitatea și statutul lingvistic al vlahilor din estul Serbiei nu este nouă. Un raport al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 2008 menționa poziții diferite în interiorul comunității: unii vlahi se considerau parte a minorității române, în timp ce alții se identificau ca o minoritate distinctă.
Într-un raport de evaluare adoptat în 2023, Consiliul Europei abordează separat româna și vlaha în cadrul Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare și analizează măsurile luate de Serbia pentru protejarea și promovarea celor două limbi.
Nicușor Dan: Limba și tradițiile românești, responsabilitatea statului
Evenimentul de la Mălainița a fost și un prilej pentru reafirmarea sprijinului României pentru comunitatea românească din Valea Timocului. În mesajul transmis de președintele Nicușor Dan, prezentat la ceremonie de Eugen Tomac, șeful statului a subliniat că „prezervarea și promovarea identității naționale, a limbii, a credinței, a culturii și tradițiilor românești” sunt responsabilități fundamentale ale statului față de românii de pretutindeni.
Președintele a descris proclamarea locală a canonizării Sfintei Magdalena ca o sărbătoare a credinței, dar și a „memoriei și continuității unei comunități” care și-a păstrat identitatea și tradițiile de-a lungul generațiilor. De asemenea, a subliniat importanța „punților noastre istorice și culturale” care continuă să definească legătura dintre România și comunitățile românești din Serbia.
