În apropiere de Lintong, la circa 30 de kilometri nord-est de Xi’an, sub o movilă de pământ cu formă piramidală, se ascunde o cameră funerară neatinsă de mai bine de două milenii, conform cercetărilor recente.
Istoricul antic Sima Qian a menționat că palatul subteran al împăratului Qin Shi Huang conținea râuri și lacuri de mercur lichid, aranjate ca o hartă gigantică a Chinei.
Mult timp, această poveste a fost considerată un amestec de fapte istorice și legendă.
Însă, un studiu din revista Scientific Reports oferă primele dovezi atmosferice care indică prezența mercurului, acesta scurgându-se lent la suprafață.
Echipa condusă de fizicianul Sune Svanberg de la Universitatea Lund și Universitatea Normală din China de Sud a detectat concentrații locale de mercur în aer deasupra Mausoleului lui Qin Shi Huang, mult mai mari decât cele obișnuite pentru regiune.
Aceste concentrații sunt în concordanță cu zonele unde studii anterioare au descoperit nivele ridicate de mercur în sol.
Construcția mormântului a durat 38 de ani, începând din anul 246 î.Hr., implicând aproximativ 700.000 de muncitori. Studiile geofizice sugerează că palatul subteran măsoară circa 140 de metri în lungime, 110 metri în lățime și 30 de metri înălțime, iar camera funerară centrală se află la aproximativ 30 de metri sub nivelul solului actual. Arheologii sunt de acord că mormântul nu a fost niciodată deschis sau jefuit.
Sima Qian a mai scris că împăratul consuma mercur, crezând că îl va ajuta să-și prelungească viața, iar cercetătorii cred că acesta a murit probabil din cauza intoxicației cu mercur.
Tehnologia laser care dezvăluie un gaz invizibil
Studiul a folosit metoda DIAL (Differential Absorption Lidar), un radar cu laser care trimite impulsuri de lumină ultravioletă la lungimea de undă unde mercurul absoarbe cel mai bine energia. Comparând semnalul reflectat cu unul de referință, echipa a putut determina concentrația de mercur din aer de-a lungul traseului fasciculului.
Spre deosebire de analizele solului, această metodă permite măsurarea în timp real a vaporilor de mercur în atmosferă, fără să fie necesare excavări.
Sistemul mobil, creat de Universitatea Normală din China de Sud și instalat într-un container transportabil, a generat impulsuri laser la lungimea de undă de 254 nanometri, unde mercurul atomic absoarbe cel mai puternic. Datorită ceții și poluării din Xi’an, raza de măsurare a fost limitată la aproximativ 700 de metri.
Corelația dintre emisii și anomaliile din sol
În două puncte de măsurare s-au detectat concentrații locale mult peste cele normale. Cea mai mare valoare, de 27 ng/m³, a fost înregistrată la circa 650 de metri de primul punct de observație, deasupra versantului vestic al movilei.
Hărțile realizate prin repetarea scanărilor au arătat că aceste concentrații ridicate persistau în aceeași zonă, iar o altă regiune cu valori ridicate a fost identificată la baza sudică a movilei.
Aceste puncte corespund cu rezultatele a două studii solare independente, care au identificat exact versanții vestic și sudic drept zonele cu cele mai mari concentrații de mercur. Un studiu a măsurat până la 1.440 părți per miliard, iar un altul a găsit un maxim de 2.204 părți per miliard.
Într-un al treilea punct de observație nu s-au detectat concentrații neobișnuite. Cercetătorii explică acest lucru prin faptul că viteza vântului era aproape dublă comparativ cu celelalte locații, dispersând vaporii de mercur astfel încât să fie imposibil de detectat.
Autorii studiului cred că vaporii de mercur se ridică prin fisuri sau modificări structurale apărute în mormânt de-a lungul celor peste 2.000 de ani. Deoarece mercurul trece ușor în stare gazoasă la temperatura camerei, un rezervor subteran de mari dimensiuni ar putea produce emisii constante dacă structura nu mai este complet etanșată.
